Despre miturile alimentare de Paşte

 Ca în fiecare an înainte de Paşte şi de Crăciun, tele-vizuinile îşi fac obişnuitele programe în care te învaţă să fii sănătos, dacă renunţi la mâncare complet. Invitaţi sunt mereu tot felul de nutriţionişti şi alţii asemenea care induc omului o adevărată stare de panică alimentară. Dacă-i asculţi, totul face rău şi trebuie neapărat să mănânci puţin şi « ştiinţific ».

Titlurile panicarde abundă : « carnea de miel – bombă pentru sănătate », « iedul – mai sănătos ca mielul », « evitaţi mielul de Paşte » etc. Să încercăm să pătrundem dincolo de publicitate, fie ea pozitivă şi interesată, cum e cazul iedului, fie negativă, ca în cel al mielului. Masa de Paşte vine după o perioadă de post destul de lungă, aşa că o masă hiperproteică după un post, vine ca o măciucă în moalele capului. Chiar şi eliminând mielul din prima masă de după postul Paştelui, organismul tot va fi dezechilibrat. Din acest punct de vedere, Sf. Pavel, Apostolul neamurilor (altele decât evreii) nu a recomandat postul alimentar, ci doar pe cel spiritual. Biserica a preferat să adopte anumite cutume alimentare ce ţin de Vechiul Testament şi mai puţin de cel Nou. Este de-a dreptul logic ca după un post, sever sau nu, organismul să fie slăbit şi greu va suporta masa de Paşte fără o trecere lină de la abstinenţă la o alimentaţie normală, uneori excesivă.

Dar asta nu are legătură cu carnea de miel… Există mitul culinar că mielul e « greu ». Nu, mielul are o carne curată, e drept, cu colesterol, dar colesterolul există în orice fel de carne, produse lactate, uleiuri şi grăsimi animale etc. Iedul, cel mult lăudat pentru carnea sa « fără colesterol », are şi el, la fel ca şi mielul, viţelul etc. Diferenţele de concentraţie a colesterolului sunt suficient de mici încât să nu conteze : puiul are 90-100 mg/100g, vita 67-84 mg, peştele 60-70 mg, mielul 71 mg, iedul 75 mg, iepurele 85 mg, calul (că tot e la « modă ») 68 mg, picioruşele de broască doar 0,2 mg etc. (AFSSA /2008). Aşadar, mielul nu e deloc dăunător, dar prea puţini se deranjează să o spună. Cei care aveau interes să vândă iezi, probabil la preţuri mai mari decât mieii, au aranjat să se facă o promovare mincinoasă televizată, iar populaţia a dat navală. Să fie limpede: mielul e bun și sănătos dacă e bine preparat !

Uleiurile.

Majoritatea românilor folosesc în bucătărie uleiul de floarea soarelui. Foarte gustos, uleiul de floarea soarelui este cel mai dăunător organismului. În salate contribuie la îngrăşare, la prăjit – se descompune în carbohidraţi foarte repede, la cca. 100°C. Pentru a evita efectele sale, e bine să-l înlocuim ; pentru salate – ulei de măsline presat la rece, iar pentru prăjit – ulei de soia, de palmier sau (cel mai bun, dar mai greu de găsit) de arahide, toate uleiuri cu descompunere peste 200°C.

« Mâncaţi multe fructe pentru a slăbi ». Fructele sunt necesare organismului pentru aportul de vitamine, minerale şi (cele roşii) antioxidanţi, dar de slăbit cu fructe nu se poate. Marea majoritate a fructelor conţin fructoză, un zahăr vegetal care numai la slăbit nu ajută. Dintre fructe, bananele sigur nu conţin fructoză.

« Colesterol bun şi colesterol rău ». Colesterolul este necesar organismului şi el e transportat în sânge unde se petrec procesele chimice prevăzute influenţând printre altele hormonii steroizi şi sexuali, sărurile biliare şi sistemul imunitar. Chiar şi în eventualitatea că am mânca doar fără colesterol, tot nu ar fi o alimentaţie sănătoasă, pentru că organismul uman are nevoie de acest blamat colesterol. Există ipoteza « colesterolului rău » (LDL – Low Density Lipoprotein), dar concentraţia de celule LDL este prea mică pentru a influenţa major sănătatea ; o creştere a LDL se datorează  automat apariţei unor afecţiuni ce necesită intervenţia medicului, dar asta este o altă situaţie pe care nu o avem în discuţie încă.